Franciza se realizeaza prin reproducerea unei afaceri de succes in conditiile convenite cu titularul acestei afaceri. Franciza presupune un transfer de cunostinte de la titularul afacerii de succes catre intreprinzatorul pe care l-a selectionat. Franciza presupune exploatarea unor drepturi de proprietate intelectuala si industriala apartinand titularului unei afaceri de succes de catre un nou intreprinzator in schimbul pretului convenit. Franciza inseamna un parteneriat total intre francizor si francizat, un schimb permanent de informatii intre acesti parteneri, o cooperare stransa si continua pentru reusita comuna in afacere.
Astfel, in Codul deontologic al Federatiei Europene de Franciza, franciza este definita ca fiind "un sistem de comercializare a produselor si/sau serviciilor si/sau tehnologiilor, bazat pe o colaborare stransa si continua intre intreprinderi, distincte si independente sub aspect juridic si financiar, francizorul (le franchiseur) si francizatii sai (ses franchises), in care francizorul acorda francizatilor sai dreptul si impune obligatia de a exploata o intreprindere in conformitate cu conceptul francizorului. Dreptul astfel concedat autorizeaza si obliga pe francizat, in schimbul unei contributii financiare directe sau indirecte, sa utilizeze firma si/sau marca produselor si/sau serviciilor, savoir faire-ul si alte drepturi de proprietate intelectuala, sustinut prin aportul continuu de asistenta comerciala si/sau tehnica in cadrul si pe durata contractului de franciza scris, incheiat intre parti in acest scop". Este definitia care a fost insusita si de legiuitorul roman.
Guvernul Romaniei, adoptind Ordonanta nr. 52/1997, a definit franciza ca fiind "un sistem de comercializare a produselor, serviciilor sau tehnologiilor, bazat pe o colaborare stransa si continua intre persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata o afacere, un produs sau un serviciu". Parlamentul Romaniei, prin Legea nr. 79/1998 pentru aprobarea Ordonantei nr. 52/1997, a reformulat definitia in urmatorii termeni: "franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu".
Franciza este o modalitate de utilizare a unor drepturi de proprietate intelectuala si industriala, de exploatare a acestora in afaceri de comert, o modalitate de valorificare a inteligentei, a activitatii creatoare. Este o investitie in si de inteligenta. Si, ca orice investitie de acest fel, este cea mai putin riscanta, cea mai apta de a aduce succes, de a asigura recuperarea cheltuielilor facute intr-un termen scurt.
In Statele Unite, statisticile demonstreaza nu doar capacitatea acestui sistem de afaceri de a prelua o parte a fortei de munca disponibilizata, ci si faptul ca afacerile in sistem de franciza depasesc in ritmul de crestere de cateva ori ritmul de crestere economica la nivelul tarii. Mai mult chiar, in perioadele de recesiune economica, afacerile in sistem de franciza in Statele Unite si-au continuat cursul ascendent.

Detalii: Auto Magic Polish Exista o perceptie la niveluri diferite a fenomenului francizei in tarile Europei. In vreme ce tari ca Franta, Germania, Anglia, Spania, Italia, Suedia, Belgia si Olanda au manifestat o deschidere totala in fata acestui concept de afaceri, tari ca Elvetia, Austria, Grecia si Portugalia au manifestat un interes scazut sau chiar indiferenta. Dintre tarile Europei de Est, in statisticile europene ale specialistilor doar Ungaria si Cehia sunt prezente. Romania fiind totusi mentionata intre cele 180 de tari ale lumii in care specialistii straini considera ca se pot face afaceri in sistem de franciza.
In Statele Unite, statisticile indica existenta unui numar de 3.300 de francizori, 550.000 de francizati cu o cifra de afaceri de 500 de miliarde de dolari si 4.000.000 de salariati.
In ceea ce priveste Franta, repartitia francizelor pe sectoare de activitate se prezinta astfel: in domeniul alimentar - 10,9% francizori si 15% francizati, in domeniul echipamentelor (pentru persoane si locuinte) - 38% francizori si 28,1% francizati, in domeniul serviciilor - 26,3 si respectiv 37,8%, in domeniul hotelurilor si restaurantelor - 11,5, respectiv 8,3%, in domeniul constructiilor - 2 si respectiv 0,8%, in alte activitati comerciale - 11,3 si respectiv 10%. Este lesne de observat ca domeniul predilect al francizelor in Franta ramane cel al echipamentelor pentru persoane si locuinte si al serviciilor, urmate de hoteluri si restaurante si comertul cu produse alimentare.
Romania, desi in planul intentiilor pare activa, in planul realizarilor practice in domeniul francizei este, cel putin in aparenta, lipsita de orice initiativa. Romania se afla astazi in situatia ciudata de a se numara intre cele trei tari in care franciza a fost reglementata prin legi speciale, dar in vreme ce celelalte doua tari (S.U.A. si Canada) ocupa primele doua locuri in privinta numarului de afaceri in acest sistem si al retelelor de franciza, la noi conceptul de franciza este aproape necunoscut. Suntem tara in care a luat fiinta o organizatie nonguvernamentala de profil, Asociatia Romana de Franciza, si in care contractele de franciza ar fi trebuit sa se incheie, potrivit art. 19 din Ordonanta nr. 52/1997 in forma in care a fost adoptata de Guvern, "cu respectarea codului deontologic aprobat" de sus-aratata asociatie (text care a fost - pe buna dreptate - abrogat prin Legea 79/1998). Dar in vreme ce Federatia Franceza de Franciza, de exemplu, intreprinde actiuni concrete de promovare a francizei prin studii, stagii de pregatire, informatii furnizate permanent celor interesati, expozitii, saloane, conferinte, publicatii, activitatea Asociatiei Romane de Franciza este practic - daca exista - necunoscuta.
Pentru Romania, franciza poate fi totusi una dintre solutiile de potentare a firavului capital autohton prin investitii de inteligenta din partea unor francizori straini. Pentru aceasta era nevoie nu de o reglementare rigida si adesea confuza a francizei prin Ordonanta nr. 52/1997, care a provocat protestul public, in doua randuri, al unor investitori straini, ci de o reglementare flexibila, in acord cu reglementarea comunitara (Decizia nr. 4087/88), insotita de facilitati, acordate celor care au nevoie de credite ori de spatii pentru a se lansa in astfel de afaceri.